În atenția molarului de minte

Dragă molar de minte,
(sau, cum te-am alintat de atâtea ori, „băăăi, ce mă doare măseaua!”)

Sunt eu, Alina, cea care ți-a fost casă de când ai apărut pe lume. Erai atât de mic și simpatic încât îți ziceam măsea și n-aveam nici cea mai vagă idee cât ești de special. Am trecut prin multe lucruri împreună, ai fost alături de mine la bine și la rău. Am avut grijă de tine. Bine, fie, uneori (foarte rar, îmi ești martor) uitam să te spăl înainte de culcare și știam că o să regret într-o zi. Foarte rar, am zis. Te-am hrănit, ți-am cumpărat mâncare bună și te-am ținut mereu la căldură. Te-am plimbat și le-am zis oamenilor despre tine. Erai o vedetă, toată lumea te știa și voia să te vadă. Cel mai mișto te vedeai la radiografie. Zâmbeai așa frumos cum numai tu știai s-o faci, chiar și acum îmi amintesc… că îmi ești dator cu 70 de lei.

Ce să mai, ai avut o viață frumoasă cu mine, nu poți să te plângi. Dar a venit momentul să mergem pe drumuri separate. Pasito a pasito, suave, suavecito (NU POT SĂ-MI SCOT MELODIA ASTA DIN CAP!!)Sunt aproape 18 ore de când ești doar o amintire uitată într-un colț pe etajeră într-un șervețel, undeva pe o masă. Îmi lipsești (te-ai prins, îmi LIPSEȘTI? gen lipsă, pentru că nu mai ești? *wink, wink*) puțin, dar nu te mai vreau înapoi.

Așa că îți spun acum, cu falca neumflată (yay!), dar cu supă și mâncare pasată în suflet (nay!), un călduros „adio!” și sper să fii fericit alături de dinții de lapte pe care i-am aruncat, înveliți în miez de pâine, peste casă când eram mică.

P.S. Ține ușa deschisă, o să vină și frații tăi.
P.P.S. Ai să-mi dai niște bani, vezi că știu unde stai.

În atenția molarului de minte

Nu, mulțumesc, nu beau alcool


Am citit ieri un articol despre celebrități care nu consumă alcool. Da, dau click pe astfel de articole. Și bineînțeles că fac aproape toate testele de pe Buzzfeed ca să văd ce fel de rasă de câine sunt, E FOARTE IMPORTANT SĂ AFLU. Revenind, iată articolul despre care ziceam.
http://www.narcity.com/toronto/17-celebrities-who-dont-drink-alcohol

Am aflat următoarele lucruri vitale pentru dezvoltarea mea ca om: că Jim Carrey nu bea pentru că viața e prea frumoasă ca să bei și să bagi droguri în tine, că Eminem și Bradley Cooper au fost dependenți de alcool și s-au lăsat de o grămadă de ani, că Jennifer Lopez nu bea pentru că alcoolul nu face bine la piele, iar femeia arată într-un mare fel, să fim sinceri.

Toate aceste lucruri mă aduc la ceea ce voiam să spun de fapt: eu nu beau alcool. Niciodată. Nu zic că n-am încercat, dar pur și simplu nu mă atrage și găsesc câte ceva rău pentru fiecare tip de alcool. Berea e amară și miroase cam rău. Pute, asta am vrut să zic. Vinul e acru și țuica e spirt. Dacă miroase a spirt și are gust de spirt, n-are cum să fie altceva decât spirt. Iar spirtul este bun numai pentru răni și frecții, nicidecum pentru consumat înainte de masă.

Și sigur că mi s-a oferit și mie alcool de-a lungul anilor, pe care l-am refuzat politicos. Dar refuzul meu a fost întotdeauna urmat de un: „Nu bei deloc, deloc? De ce?”, plus variante de genul: „Nu-ți permite religia?” sau „Te-ai îmbătat o dată foarte rău și de atunci n-ai mai pus gura pe alcool?” sau „Păi, și cum te distrezi când ieși?” sau „Îți pun un pahar de lăptic?”.

Sunt atât de obișnuită să refuz alcool încât acum deja mi se pare ceva normal. Dar, când eram mai mică, refuzam cu o mega rușine și simțeam cum toată lumea se uită la mine de parcă aș fi vreo ciudată. „Cum, Alina, să nu bei? Ciudato, huo!”, credeam că zice lumea. E ok, anii au trecut, îl am în continuare pe nu în brațe și tot nu beau alcool. Ciocnesc cu suc, orice suc, le-am încercat aproape pe toate, ba chiar mă bucur când văd că a mai apărut un sortiment nou. Iar de revelion am băut șampanie pentru copii, care este mult mai bună decât cea cu alcool, nu știți ce pierdeți. Însă, ce mi se pare greu e când trebuie să-mi comand ceva de băut dintr-un meniu, am atâtea variante din care să aleg. Alcoolul e pe o singură pagină, peste care trec foarte repede, în timp ce sucurile, ciocolata caldă, ceaiurile, apele și cocktailurile fără alcool sunt scrise pe câțiva kilometri de hârtie și nu reușesc niciodată să termin de citit.

„V-ați hotărât ce vreți să beți?”
NORMAL CĂ NU, ÎNCĂ N-AM TRECUT DE CUPRINS. Mai lasă-mă o oră, două, tr… Revin mâine.

Nu, mulțumesc, nu beau alcool